Recesamantul populatiei si locuintelor Click AICI

Ghidul de arhitectura – Zona Prahova Subcarpatica link catre site

Campanie de informare privind obligațiile părinților care pleacă la muncă în străinătate

Prezentare

Localitatea Adunaţi a avut prima denumire Ocina (de origine slavă), care înseamnă un petec de pământ stăpânit cu drept creditar (fără obligaţii) de către ţărani liberi (moşneni).

Satul Ocina, la început nu era alcătuit decât din vreo cinci familii care se adăposteau în cinci colibe de sub poalele dealurilor. Acestea fiind amintite de ,,Legenda dealului cu numele Cârna’’.

Pe la 1800, pe lângă cele 5 familii, de care ne pomeneşte legenda, sosesc şi alte familii pentru a se statornicii din Proviţa, Talea, Breaza de Sud şi de Jos şi au alcătuit cătune ce ţineau de fiecare din aceste comune.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, aşezarea amintită de generalul Bauer aparţinea slugarnicului Nicolae Săigiu din Breaza. Aceasta era împărţită în două de pârâul Ocina care traversează şi astăzi localitatea de la nord la sud. După care, partea de est a fost luată de domnitorul Brâncoveanu, iar cea de vest a fost vândută cucoanei Păloaica. Fiul acesteia din urmă, Alexandru Pala, a vândut partea moştenită lui Enache State. Severa State, fiica ultimului cumpărător, a moştenit partea de vest a comunei în momentul căsătoriei sale cu Radu Novian.  Împreună aceştia şi-au construit un conac la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Transpunerea acestui loc într-o reşedinţă de vară pentru cei doi, a însemnat foarte mult pentru viitorul acestei aşezări. Soţii Novian au făcut importante donaţii acestei localităţi, care a asigurat stabilirea unor instituţii precum Primăria, Căminul Cultural şi Biserica.

În 1878, comuna apare cu o administraţie de sine stătătoare, cu primul primar instalat în construcţia donată de soţii Novian, Ion al Floarii. Acesta conducea circa 1000 de locuitori.

Iar din 1879, în cadrul localului Primăriei se amenajează şi o sală de clasă pentru învăţământul de patru clase unde erau înscrişi 200 de copii de şcoală, dar care nu toţi frecventau cursurile, având 80 m³ care a rămas drept şcoală până în 1904 ianuarie 20.

La 1890 toată averea mobilă şi imobilă a şcolii ajunge să fie compusă din 8 articole.

Prin declaraţia de la 12 februarie 1903, proprietarul Radu Novian şi soţia sa dă pentru şcoală hanul din mijlocul satului şi 3675 m² danie, cultivat cu pomi nobili, de la pepiniera din Vişan, între care mai ales pruni Agen şi peri. Prin stăruinţele proprietarului şi prin supravegherea primarului la 20 ianuarie 1904, se definitivează lucrările pentru şcoală şi stau la dispoziţia elevilor 3 săli de clasă şi o sală de lucru; iar pentru cei 2 învăţători, o cancelarie spaţioasă bine aerisită şi luminată. Ca mobilier, darul proprietarului a întrecut nevoile unui mobilier de şcoală primară rurală.

Pentru că pe vremuri au ţinut un pension în Bucureşti, soţii Novian, au transportat aici tot materialul şcolar şi cu toate că au dăruit la şcolile şi infirmeriile rurale din vecinătate, Ocina tot a rămas cu un bogat material didactic şi cu material pentru o infirmerie rurală.

Cu o astfel de clădire, cu un astfel de material, cu învăţători devotaţi şi vrednici de misiunea lor-  P. Oprescu şi R. Hoitan-noua şcoală se deschide la 20 ianuarie 1904 dând adevăratul adăpost intelectual şi moral celor 141 înscrişi în septembrie 1903.

Radu şi Severa Novian sunt consideraţi ca fiind două dintre personalităţile marcante ale comunei noastre. Posesorii a jumătate din actualul teritoriu al acestei localităţii, ei s-au implicat în viaţa micii societăţi în secolul al XIX-lea prin actele de donaţie pe care le-au făcut. Au dăruit terenuri pe care să se construiască Biserica, Primăria şi un monument al eroilor de război.

Soţii Novian au fost primii românii care au trecut Cercul Polar de Nord, în 1897, şi tot primii români care au ajuns în insula Spitzbergen din arhipelagul Svalbard (Norvedia). Atraşi de nordul îngheţat, vizita lor în această parte a lumii nu a fost întâmplătoare. Radu Novian a publicat lucrarea Şcoala şi Biserica în Norvegia. Iar Severa, soţia lui, a manifestat un interes deosebit  în arhitectură nordică.

În ciuda tuturor părerilor despre soţii Novian, ei rămân pentru comuna Adunaţi din Prahova personalităţile care au marcat epoca de construcţie administrativă şi i-au grăbit demersurile de consolidare a autorităţii politice.

Reiese că primii locuitori s-au aşezat pe aceste meleaguri la sfârşitul secolului XVIII-lea, principala lor ocupaţie fiind dogăria, iar vânzarea produselor se făcea la târgul de la Câmpina, de unde se aprovizionau cu cele trebuincioase.

Numărul familiilor stabilite aici era în anul 1838 de 29 de familii, iar după războiul de independenţă erau peste 1000 de locuitori.